Alea jacta est

Un actor, un rol, o viaţă,
scenă fără manuscris,
o paiaţă,
jucând un veşnic compromis,
eu cred că sunt,
tu ştii că nu-s,
fără nici o vorbă-n plus,
scenariu scris de la-nceput,
pentru-n orb, un surd, un mut.

Atârn de sforile întinse,
capete fără sfârşit,
în colbul de pe duşumele
purtându-mi pasul târşâit
spre replica finală,
clipa fatală
în care am decis
să am eu ultimul cuvânt...

scena vă aparţine,
„les jeux sont faites,
rien ne vas plus!”