Stii, calul meu nu era verde, nu umbla pe pereti
si nici macar nu era cal...
Era un roi de fluturi ce poposeau din cand in cand
pe cate o floare din gradina mea parasita.
De cate ori ma apropiam voind sa-i ating,
mi se repezeau in stomac, imi ravaseau meniul
si dispareau peste gard in gradina vecina,
lasand florile tot mai pustii
si senzatia aceea... o stii tu...
Cu privirile atintite-n departare
si o tacerea asurzitoare in urechi, astept sa treaca,
pregatindu-ma pentru urmatoarea invazie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu