tânjeam amarnic după şoapta ta,
cu-aripa frântă-n zborul surd,
eu visul tău, tu viaţa mea,
mereu acelaşi gând absurd...
doar versul mi-a rămas, un scâncet mut,
e tot ce vom trăi vre-odat,
mă răsfoieşte, suflet drag,
aşa voi şti: nu m-ai uitat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu