N-ai cum să ştii cât mi-e de greu
că nu mai pot să te întreb „Iubitul meu,
cum ţi-a fost azi? Am fost şi eu
în gândurile tale?”
îmi sunt atât de goale palmele
în care-mi puneai sărutări
şi pustii clipele fără chemări
abia şoptite
care oglindă îmi va spune
chipul ce mi-l scăldam în ochii tăi?
azi rătăcesc pe neştiute căi,
iar tu nu-mi eşti făclie
tăcerea, nemiloasă solie
a timpului cu colţi de piatră
înfipţi în părăsita vatră
cu jarul stins de mult,
bântuie cu paşi de vată
veghind la hotare
nu poţi şti cât doare
să nu-mi mai spui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu