În gluga nopţii, trasă peste stele,
m-ascund de-un vis ce tragic se destramă,
cetatea mea e arsă şi pustie
şi nimeni nu mai cere la porţi vamă
pe zidul mut, cu aripi de cenuşă,
murmur litanii aspre, fără glas,
e stins azi jarul din căuşul palmei,
dar pulberea de stele a rămas
în turn, doar orologiul se mai luptă
cu timpul ce nu vrea să se oprească,
e-n mâna mea şi cremenea şi-amnarul
izbind tăcut în sufletu-mi de iască
doar santinela ceasului din urmă
scrumul de pe gânduri îmi mai scurmă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu