ne-am ucis visele din câmpul cu maci,
înainte... cu mult înainte
ca ele să devină din flăcări, petale
au rămas doar cupele goale,
cu lujerul frânt,
plecat spre pământ
nimic sfânt
nu mai păzeşte altarul
atâtor frunze veştejite
înaintea verdelui crud
obrazul amintirii, ud,
mai murmură cu glasul tâmp
„a fost odată”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu