skip to main
|
skip to sidebar
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Aripi de ceară
s-au frânt...
undeva, în zboru-mi către stele,
s-au frânt
aripile mele
Icar obosit,
zburând prea aproape de soare,
mi-am topit
visele de ceară,
fără culoare
n-am ştiut...
soarele poate fi iubit
doar de departe,
paşii către el
înseamnă moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
▼
2010
(40)
▼
octombrie
(40)
Lacrimi de nea (pentru Ţiţi)
Zadarnicie
Dincolo de sine
Să nu-mi mai spui
Urme în suflet
Te voi păstra
Doar cand plang
Cand tac
Revival
Transcendenţă
De vezi că tac
Mărturii tăcute
Fântâna mea
Aşa voi şti
Stropi de vară...
Teatru de vară...
Un vis
Iubire de plastic...
Firesc ar fi...
Încă te mai visez iubito
Întâmplare
Memento mori
Umbre pe celuloid
Alergand dupa cai verzi
Citadina
Camp fara maci
Doar tacerea
Incapatanare
Vreau să joc şi vreau să cânt
Aripi de ceară
Lacrima lui Ovidiu...
Mai lasă-mi
Santinela ceasului din urmă
Ultimul drum
...si de e toamna
E anotimpul
Ploile tale
Ploaia...
Gand de toamna
Tristete fara ecou
►
2009
(8)
►
noiembrie
(5)
►
octombrie
(3)
Despre mine
Rely Tarniceri
Calator prin viata.
Vizualizați profilul meu complet
Persoane interesate
insigna membru
Visit
reţeaua literară
Visit
Cititor de Proză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu