m-ating de buza palidă a nopţii
să-i simt sărutul umed peste pleoape
rămâi, rămâi întâia mea poveste
cu muguri albi şi cetini printre ape
şi lasă-mă să cred că peste-abisuri
mai sunt nebuni ce vor să fie punte
trec în galop atâtea anotimpuri
ce pier stârnindu-mi colbul de pe frunte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu