Te voi păstra mereu în minte
zidit în trupul unui vers,
cu nerostitele cuvinte
din graiul altui univers.
Mai sunt atâtea multe patimi
pe care nu le-am consumat,
stăm îndărătul unor gratii
ce timpul ni le-a cenzurat.
Atât ne-a mai rămas din zborul
ce fără aripi s-a născut,
mă-nbrăţişează peste vremuri,
şopteşte-mi dorul tău, tăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu