Iubitul meu,
tu eşti un vis
care-a-ndrăznit
să zboare
dincolo
de pasărea tăcerii,
peste crestele îngheţate
ale dorinţei,
dar s-a izbit
de zidul de foc
al neputinţei,
transformându-se
în scrum.
Stau în genunchi
pe malul stâng,
ţinându-te în căuşul inimii
şi aştept
să renaşti
din propria cenuşă,
desculţ,
să-mi laşi urme în suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu