sâmbătă, 16 octombrie 2010
Incapatanare
a-ncărunţit albastrul din noi
spălat de-atâtea ploi
şi-atâtea furtuni,
torente
nespus de atente
stergând orice urmă
de vise latente,
violente
trunchieri,
un ieri
născut fără de mâine,
fără de aripi
dar cu dorul nerostit,
neîmplinit,
al unui zbor
infinit,
imposibil
şi extrem de sensibil,
irascibil,
de-a dreptul penibil
în încăpăţânarea de-a fi...
iubire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu