sâmbătă, 16 octombrie 2010

Încă te mai visez iubito


deşi e toamnă şi-i târziu
o ştii şi tu
şi eu o ştiu
povestea cu a fost cândva
o poartă...
era poarta ta...

acum...
sunt ziduri ruginii,
iederi lungi, temniţe pustii,
roua florilor tomnite,
atâtea lacrimi nerostite,

atâtea neîntinse mâini,
dimineţi... nefrânte pâini...
ulcior cu apă ne’ncepută
crăpat...
şi ochii...
ochi de ciută...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu